Cu intenția de a-i proteja, deseori, părinţii/adulţii au tendinţa de a impune multe reguli copilului. De fapt, regulile sunt importante pentru copii, deoarece, atunci când sunt corect formulate, ele prevăd care vor fi acțiunile ce urmează. O regulă ar trebui să spună copilului ce aşteaptă cei din jurul lui ca el să facă. Stabiliţi câteva reguli, limite şi nu vă abateţi de la ele. Un copil învaţă nu doar din ceea ce îi spuneţi, dar mai ales din ceea ce vede că faceţi. El se va aştepta ca şi dvs. să respectaţi regulile pe care le-aţi stabilit şi să vă ţineţi promisiunile. Dacă daţi importanţă celor stabilite anterior, copilul vă va respecta şi pe dvs. mai mult.

Stabiliţi reguli împreună, nu le impuneţi. Dacă sunt stabilite şi respectate, regulile ajută membrii familiei să reducă numărul conflictelor şi să menţină o atmosferă de comunicare eficientă şi relaţii sănătoase. Iată câteva lucruri de ţinut cont atunci când stabiliţi regulile familiei:

Regulile să fie stabilite treptat, pe măsură ce copilul creşte, înţelege mai multe şi este capabil să le respecte. Copiii au nevoie de limite şi de disciplină ca să se simtă în siguranţă. Totuşi, prea multe reguli pot fi simţite ca un control asupra vieţii lor. Cel mai bine este să stabiliţi 5-7 reguli pentru situaţii în care sănătatea şi siguranţa tânărului pot fi în pericol. Lăsaţi-l să ia singur decizii în celelalte situaţii. Pentru a stabili reguli, trebuie să vă clarificaţi ce aşteptaţi de la adolescent şi ce comportamente le consideraţi inacceptabile.

Regulile trebuie să fie stabilite împreună cu copiii. Când iau parte la aşa discuţii, copiii şi tinerii sunt mult mai dispuşi să respecte înţelegerea la care s-a ajuns. Pentru că astfel nu le impuneţi nimic. Când negociaţi, îi ajutaţi să simtă că au un anumit control asupra propriei vieţi şi că opinia lor este importantă. Fiecare regulă trebuie formulată şi discutată împreună, într-o atmosferă calmă, acordând un timp special pentru aceasta. La fel, trebuie discutate consecinţele pentru copil atunci când regula nu va fi respectată, dar şi beneficiile respectării fiecărei reguli.

Să fie puţine. Cu cât nevoia de structură şi control este mai mare, cu atât tendinţa de a pune reguli pentru orice, va fi mai mare. Este bine să aveţi cel mult 5 reguli. Dacă numărul lor este mai mare, va fi greu să urmăriţi respectarea, iar regulile a căror respectare nu este monotorizată îşi pierd foarte uşor valoarea. Accentul trebuie să fie pus pe acele comportamente care se vrea a fi văzute la copil sau pe cele de care se vrea să se scape.

Regulile trebuie formulate comportamental şi pozitiv. Părinţii apelează la reguli pentru a face copilul să aibă un comportament dorit de ei. Deseori, când formulează aceste reguli, ei recurg la metoda interdicţiei, indicând copilului ce NU se poate de făcut: „Nu arunca”, „Nu fugi”, „Nu striga”, „Nu împinge”, „Nu atinge”. În asemenea situaţii, copilul nu ştie ce SĂ facă, pentru că nu i se spune acest lucru. Iată de ce, regula trebuie să conţină comportamentul pe care îl aştepţi de la copil: „Pune cărțile pe raft, iar îmbrăcămintea în dulap”, „Mergi la pas”, „Când vorbeşte o persoană, așteaptă să-și termine gândul, apoi poți vorbi tu”, „Atinge gingaş” etc.

Ambii părinţi trebuie să fie de acord cu regulile stabilite. Doar aşa copilul poate să însuşească regulile, să se obişnuiască cu disciplina. Dacă un părinte nu e de acord cu cerinţele celuilalt, este mai bine să discute despre aceasta mai târziu, când copilul nu este prezent, şi să încerce să ajungă la un numitor comun. Altfel, copilul va învăţa să obţină ceea ce-şi doreşte profitând de neînţelegerile părinţilor, iar relaţiile dintre membrii familiei vor avea de suferit.

Consecinţe. Regulile sunt ca şi legile. Dacă adultul nu le monitorizează, atunci nici cel mic nu le va respecta. Copilul trebuie să ştie clar ce urmează să se întâmple dacă regulile nu vor fi respectate. Consecinţele trebuie stabilite împreună cu el. E bine să înțeleagă că atunci când a ales să încalce regula, a ales să suporte şi consecinţa.

Regulile trebuie afişate la vedere, desenate sau scrise pe înțelesul copilului, pentru a nu fi uitate. Este important ca regulile să fie vizibile. Doar pentru că au fost verbalizate nu garantează că ele vor fi memorizate. Mai este important ca copii să fie sprijiniţi în procesul de învăţare a regulilor. Faptul că încă nu respectă o regulă poate însemna că el încă are nevoie de ajutor pentru a o învăţa.

Aţi vrea să protejaţi copilul de orice experienţă neplăcută, dar, dacă nu-l lăsaţi să facă propriile greşeli şi să înveţe propriile lecţii de viaţă, nu va fi pregătit să ia decizii bune, se va descurca cu greu de sine stătător. Daţi-i voie să încerce lucruri noi, să iasă cu prietenii, să meargă în drumeţii sau să participe la orice altă activitate care îl ajută să se dezvolte şi să capete experienţă.

Încrederea nu exclude controlul. Controlaţi echilibrat activităţile copilului, fără a limita nevoia sa de cunoaştere şi exprimare şi aşa ca să vă simţiţi liniştit(ă) şi dvs. Lăsaţi tânărul să capete experienţă şi fiţi gata să interveniţi când are îndoieli sau dificultăţi. Asta înseamnă inclusiv să simtă consecinţele luării unor decizii greşite.

Majoritatea adolescenţilor ştiu unde au greşit şi discuţiile nesfârşite de după fiecare lucru care v-a supărat doar îl vor sâcâi. Nu-l certaţi şi nu-l jigniţi. O dată ce i-aţi spus că este rău, obraznic, egoist, leneş, prost, neatent sau orice altceva, i-aţi pus o etichetă. Şi dacă el ia de bună eticheta, va începe să se comporte ca atare. Îşi va spune: „Nu are rost să fac eforturi, aşa sunt eu, leneş.” Sau „Ce am de pierdut? Oricum mă crede obraznic.”

Dacă respectați recomandările menţionate anterior, cazurile când copilul se comportă inacceptabil, se vor micşora simţitor. Însă, nu te aştepta ca neînțelegerile dintre voi să dispară cu totul. Oricât de bine ar funcţiona aceste recomandări, vor apărea momente când trebuie să reacționați la un comportament nedorit sau nepotrivit al copilului.

Sursa grafic: My kids

Părinții vor să-și vadă copiii autonomi, responsabili, să poată lua decizii și să se descurce pe cont propriu. Aceste capacităţi se dezvoltă încă din copilărie și au mare legătură cu stima de sine a copilului. Ceea ce crede copilul despre sine, îi afectează modul în care se comportă în diferite situații. Oamenii care sunt importanţi pentru copil au un efect important în dezvoltarea lor ca persoană şi a stimei lor de sine. De asta, se recomandă ca aceste persoane să știe să-i asculte pe cei mici și să-i încurajeze în ceea ce le reușește cel mai bine.

Adulţii contribuie la formarea stimei de sine a copilului prin modul cum îl abordează, cum discută cu el, ce mesaje îi transmit. Dacă de mic i se spune că este un copil rău şi nu se descurcă la nimic, că alţi copii pot, dar el nu, atunci, el creşte cu aceste idei, iar pe parcurs nici nu este curios să se descopere şi să afle despre sine că este bun la una sau alta.

Dacă acelaşi lucru se repetă şi la grădiniţă/şcoală şi se pun accente pe punctele lui slabe şi pe faptul că nu se descurcă, încrederea şi stima de sine nu poate fi dezvoltată. Copilul continuă să creadă despre sine că nu poate şi exact aşa merge în continuare.

Stima de sine se formază în primul rând cu părinţii, apoi mai apar şi alţi actori care contribuie la formarea acesteea: educatorii, cadrele didactice, semenii şi nu în ultimul rând mediul social.

Cum îşi dă seama un copil că este apreciat? De multe ori nu trebuie decât să fie salutat prietenos, să vă bucuraţi că îl vedeţi, să-i oferiţi un zâmbet, poate şi o îmbrăţişare, dacă este cazul. Sunt lucruri mici, care înseamnă mult pentru un copil!

Observaţi lucrurile la care copilul se descurcă bine şi încurajaţi-l. Poate că nu este fruntaş la învăţătură, dar poate să-i reuşească alte activităţi, cum ar fi sportul, muzica sau desenul.

De obicei, mesajele adulţilor au legătură doar cu rezultatul final. Nu aprecia copilul doar când are rezultate bune. Aceste mesaje se interiorizează în gânduri precum „eu nu știu”, „nu pot”, „nu mă descurc”, „nu sunt bun”. Apreciaţi nu doar rezultatele, dar şi străduinţa, munca, progresul. Ai putea apela la mesaje de genul „te-ai străduit”, „ai încercat”, „văd un progres”, „este mult mai bine ca data trecută”... Ceea ce dorim de la copil este ca el să verifice și să încerce din nou, să se străduie mai mult.

Copiii cu stimă de sine pozitivă îşi fac prieteni mai uşor. Se implică cu entuziasm în activităţi noi. Pot fi cooperativi şi pot să urmeze reguli. Știu să-și controleze comportamentul. Le place să fie creativi şi să aibă propriile idei. Sunt energici și discută cu ceilalţi copii cu mult curaj.

Arătaţi-vă susţinerea prin cuvinte - clar şi direct. Copiii se bucură şi de cadourile pe care le primesc cu diferite ocazii, însă, ar fi bine ca darurile să nu fie mai multe decât vorbele bune. Nici un cadou nu poate înlocui dragostea şi căldura părintească. Copilul are nevoie de cadouri folositoare – care să-l ajute să se dezvolte şi să menţină legătura cu părinţii. De exemplu, computerul poate fi bun la pregătirea lecţiilor şi pentru jocurile distractive, telefonul mobil – pentru comunicarea cu părinţii, aparatul foto – dacă îi place să fotografieze sau vrea să trimită părinţilor poze ca să vadă cum a crescut. Cel mai simplu mod de a afla ce cadou aşteaptă copilul este să-l întrebaţi ce îşi doreşte.

O părere bună despre sine îi dă copilului puterea:

- să treacă mai uşor peste necazurile din viaţa de zi cu zi

- să aibă încredere în propriile idei, capacităţi şi hotărâri

- să refuze propunerile periculoase din partea altora (important la vârsta când ceea ce-i spun prietenii este hotărâtor pentru el)

- să-şi rezolve problemele fără violenţă, iar mai târziu – şi fără ţigări sau alcool

- să fie optimist

Pe lângă mintea bună pe care o au sau nu, copiii au şi alte capacităţi care ar fi bine să fie identificate. Atât profesorii cât şi părinţii sunt atenți în mare parte la cât de mult învață copilul teoretic. Cei cu note mici la lecţii, ar putea să aibă potențial într-o altă zonă. Poate fi bun la sport sau poate fi înțelegător cu cei din jur. E importantă să le comunicăm și acestei categorii de copii despre lucrurile bune pe care știu să le facă.

Este foarte important, în special pentru copiii de vârstă școlară, să audă mesaje pozitive legate de competența lor, de la tata. Mesajele venite din partea tatălui au un impact mai mare, pentru că, de obicei, taţii le spun mai rar.

Adulţii recurg deseori la compararea reuşitelor copiilor cu ale altor colegi sau fraţi. De cele mai multe ori, intenţiile lor sunt de a-i încuraja pe copii să tindă spre rezultate mai bune. Doar că, în condiţiile în care vrem să dezvoltăm personalităţi unice, originale, diverse, dacă continuăm cu această metodă, s-ar putea să stingem unicitatea copilului, să stingem procesul de căutare a sinelui, să stingem formarea încrederii şi stimei de sine, menţionează psihologul Tatiana Turchină.

Fiecare copil are abilităţi şi cunoaşte mai bine un aspect sau altul. Atât părinţii cât şi învăţătorii ar putea să identifice la copii la ce se descurcă ei mai bine şi să-i încurajeze să facă acele lucruri. ,,Astfel, şi copiii îşi satisfac nevoia de explorare, de descoperire atât a lumii din jur, cât şi a sinelui, iar concurenţa poate fi dezvolată prin alte modalităţi. Este bine să dezvoltăm competenţa de competitivitate, dar aceasta se poate face prin alte metode, prin activităţi de lucru în echipă, prin proiecte sociale, de creaţie, de ştiiinţe sau activităţi sportive. Astfel, competitivitatea se dezvoltă pe potenţialul nativ, pe abilităţile şi competenţile tuturor copiilor", explică specialista.

Chișinău, 21 august 2015 – Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului împreună cu alți actori ai societății civile își exprimă poziția față de intenția Ministerului Educației de a modifica Regulamentul privind ocuparea funcției de director și director adjunct în instituțiile de învățămînt general.

Ministerul Educației a propus consultărilor publice un proiect de modificare a Regulamentului privind ocuparea funcției de director și director adjunct în instituțiile de învățămînt general, vezi http://edu.gov.md/ro/evenimentele-saptaminii/se-propune-consultarilor-publice-modificarea-regulamentului-privind-ocuparea-functiei-de-director-17670/.

I. În ce constă procedura de selectare a directorilor prevăzută în actualul Regulament, aprobat prin Ordinul nr. 163 din 23.03.2015 al Ministrului Educaţiei.

Procesul de selectare a persoanelor în funcția de director al unei instituții de învățămînt general instituit prin Regulamentul menţionat introduce două elemente importante noi, în comparaţie cu procedurile existente până la adoptarea acestuia.

Primul element important presupune obținerea unui certificat eliberat de către Inspectoratul Național Școlar în baza rezultatelor unui test scris de evaluare psihologică și a competențelor juridice, economice, administrative, financiare, manageriale și de gestiune a relațiilor interumane (în format online, sub supraveghere video, care elimină factorul subiectiv din procesul evaluării). Acest test reprezintă un instrument de selecție a candidaților care întrunesc un standard minim de cunoștințe și abilități pe care un candidat la funcția de director al unei instituții de învățămînt general ar trebuie să le dețină pentru a putea depune dosarul la concurs. Astfel, acesta este un prim filtru al candidaților. Introducerea Inspectoratului Național Școlar ca și instituție abilitată să elibereze certificatul și să confirme competențele este motivată de competența profesională, independența în decizii și lipsa influențelor de oricare gen asupra activității acestei instituții. Totodată, fiind o instituție nou-creată, a fost asigurată selectarea riguroasă a specialiștilor care vor activa aici.

A doua etapă a concursului presupune interviul candidatului de către organele de specialitate în domeniul educației ale administrației publice locale (sau de către primărie, în cazul directorilor de grădiniţe), care reprezintă o etapă de cunoaștere socială a candidatului și evaluare a abilităților sociale, dar și înțelegerea propriu-zisă a profilului candidatului și a programului său managerial. La această etapă sunt admise doar persoanele care au obţinut certificatul de evaluare psihologică şi a competenţelor.

Un al doilea element important introdus prin Regulament reprezintă limitarea mandatului directorului interimar la 6 luni; astfel se va asigura faptul că procesul de selectare a directorului instituției prin concurs are loc, iar interimatul nu este prelungit la nesfârșit. Aceste două elemente importante sunt menite să asigurare o viziune de dezvoltare a instituției de învățămînt, atragerea persoanelor competente, în scopul administrării eficiente a acesteia pe parcursul mandatului de director, independent de orice influențe pe durata de 5 ani a mandatului.

II. Ce presupun modificările la Regulament propuse de noua echipă de la Minister?

Ministerul Educaţiei propune trei modificări esenţiale la procedura de selectare a directorilor, care deturnează substanţial tot conceptul promovat prin Regulamentul menţionat.

Astfel:

· urmează să fie eliminată complet etapa evaluării scrise, testarea și certificarea competențelor de către Inspectoratul National Școlar (se exclude subpunctul 5 din pct. 16 al Regulamentului)

· se elimină necesitatea atingerii unui standard minim de competențe profesionale și manageriale pentru candidații la funcția de director (elimină subpunctul 4 din pct. 15 al Regulamentului)

· se elimină limita de 6 luni pentru interimatul funcţiei de director.

III.   Care sunt consecinţele acestor modificări?

Modificările propuse anihilează eforturile depuse până acum orientate spre instituirea unui sistem bazat pe merit de promovare la funcţia de director a persoanelor care posedă abilităţi şi competenţe necesare, evaluate şi testate în mod obiectiv, procedura de selecţie fiind redusă doar la interviul direct al candidatului, interviu realizat fie de primăria comunităţii (în cazul directorilor de grădiniţe) fie de organele de specialitate în domeniul educației ale administrației publice locale; pe parcursul acestor interviuri nu pot fi evaluate şi testate în mod obiectiv competenţele candidatului, iar factorul subiectiv, în special politic, joacă un rol primordial pe parcursul acestora.

Eliminarea limitei de 6 luni a mandatului directorului interimar este o altă propunere care va afecta grav sistemul de selecţie. Astfel, este admisă situația în care o instituție de învățămînt poate fi condusă pe un termen nelimitat de către un director/directoare interimar/ă, care, sub ameninţarea demiterii, va putea fi supus/ în permanenţă presiunilor de orice fel.

Riscurile la care va fi expus sistemul educaţional în cazul realizării acestor modificări sunt majore, ele vor submina toate eforturile de promovare a reformelor în sistem.

Astfel Ministerul ar trebui să retragă propunerile de modificare a Regulamentului menţionat, şi să ia măsuri urgente şi energice pentru implementarea sistemului de selectare a directorilor, sistem instituit prin acest Regulament, fără modificări inutile şi periculoase.

Chișinău, 30 iunie 2015 – 37 de elevi din colegii și școli profesionale formează noua componență a Consiliului Național al Elevilor din învățământul profesional tehnic ce va activa pe durata anului de studii 2015-2016.

O comisie specială a desemnat lista membrilor CNE în urma examinării a 55 de dosare ale candidaților ce au participat la concursul național desfășurat de Ministerul Educației și Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului în perioada martie-mai 2015. În procesul de selectare a membrilor, comisia a ținut să asigure echilibrul de gen, regiune, experiență de participare; a analizat angajamentul personal argumentat și realist de a contribui la activitatea consiliului și respectarea de către elevii candidați a cerințelor stipulate în Regulamentul de constituire și funcționare a CNE ÎP, aprobat de ME.

Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului și Fundația LED susțin activitatea CNE pentru a asigura dreptul la opinie și libera exprimare a elevilor din colegii și școli profesionale. Astfel, Consiliul reprezintă o platformă prin care elevii pot să-și facă vocea auzită referitor la toate aspectele vieții școlare, dar și un mecanism prin care conducerea ministerului consultă opinia lor în elaborarea politicilor educaționale.

Primul atelier de lucru al CNE din colegii și școli profesionale va avea loc în perioada 17-19 septembrie 2015 la Chișinău și va fi facilitat de experții Centrului de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC).

Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova

CIDDC este o organizaţie nonguvernamentală, fondată în anul 1999. Toate programele pe care le elaborează şi le implementează sunt bazate pe cercetări şi drepturile copilului. CIDDC lucrează pentru a se asigura că atât copiii, cât şi adulţii deţin cunoştinţe despre drepturile copilului şi ştiu cum să le folosească. CIDDC încurajează și susţine copiii şi adulţii să participe la realizarea drepturilor copilului.

Pentru mai multe detalii:
Irina Gușanu, Comunicator CIDDC
Tel: 068 499746;
Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
Web: www.childrights.md

Chișinău, 23 iunie 2015 – 30 de tineri, membri ai Grupului de Reflecție (GR), vorbesc despre cum se respectă dreptul copilului la sănătate, în special sănătatea sexual-reproductivă, în țara noastră. Fiind susținuți de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC), membrii GR au colectat, în perioada martie-mai 2015, opiniile a 208 de copiilor, cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani, și profesioniști din localitățile lor privind activitățile de informare și serviciile existente în domeniul sănătății sexual-reproductive, rugându-i să răspundă sincer la întrebările din chestionar și în timpul interviurilor.

Principalele constatări făcute de copii

1 din 3 specialiști chestionați de copii nu a participat la nici un training privind sănătatea sexual reproductivă. De cele mai multe ori, ei nu dispun de cunoștințe și abilități necesare pentru comunicarea liberă cu tinerii pe subiecte legate de sănătatea sexual-reproductivă. Totodată, unii specialiști care au participat la astfel de instruiri, susțin că acestea i-au ajutat să învețe cum să obțină încrederea tinerilor, să studieze care sunt necesitățile lor și cum să comunice cu ei. Activitățile de prevenire la școală au loc în cadrul orelor de biologie sau educație civică, însă nu se organizează sistematic, iar majoritatea profesorilor nu oferă informație completă, condamnă adolescenții și vorbesc mai des despre abstinență, decât despre metode de protecție. Un număr redus de profesori știu și vor să vorbească la lecții despre acest subiect. Oricum, există un număr mare de profesori care neglijează subiectele legate de sănătatea sexual-reproductivă, chiar dacă se regăsesc și în curriculum

Deși majoritatea elevilor chestionați de către membrii grupului spun că nu simt necesitatea de a participa la activități de informare despre sănătatea sexual-reproductivă, în același timp ei au indicat anumite subiecte despre care ar dori să discute cu cineva. Acest lucru se poate explica prin faptul că informația oferită anterior a fost considerată de către elevi neclară și parțial utilă. Totodată, această temă este considerată tabu, elevilor le este rușine să solicite informație, se tem că vor fi etichetați și condamnați.

Printre subiectele solicitate de copii se numără: schimbările fizice și emoționale care au loc în adolescență; infecții cu transmitere sexuală; mod sănătos de viață; planificarea familiei; metode de contracepție.

Copiii preferă să vorbească despre sănătatea sexuală cu specialiștii și mai puțin cu părinții pentru că, de cele mai multe ori, părinții evită aceste discuții, spun că copiii nu trebuie să cunoască asemenea informație. Totodată, îi amenință pe copii, mai cu seamă pe fete, că vor urma pedepse grave (bătaie, alungare de acasă) dacă vor afla că întrețin relații sexuale sau sunt însărcinate.
Adesea, profesioniștii care încearcă să informeze copiii despre sănătatea sexuală sunt condamnați, presați, intimidați de către comunitate și liderii din comunitate (preot, primar, alte persoane cu autoritate).

Pe lângă constatările elaborate, membrii grupului de reflecție au formulat și recomandări în adresa statului. Copii spun că profesorii trebuie să fie instruiți să ofere informații despre sănătatea sexual-reproductivă într-un mod clar, atractiv, sistematic, adaptat vârstei și profesionist, fără a apela la stereotipuri și făcând abstracție de convingerile personale sau religioase. Iar ceilalți specialiști (medicii, asistenții medicali, asistenții sociali) să cunoască un pachet minim de informații veridice în domeniul dat.

Statul să promoveze campanii de informare pentru: adolescenți, părinți tineri, profesioniști prin care să promoveze mesaje clare reieșite din studiile efectuate, inclusiv despre drepturile copiilor ca pacienți (echipament, respect pentru confidențialitate.)

Elevii să fie consultați despre conținutul materialelor/ resurselor de informare. Competențele și tematicile necesare pentru copii să fie incluse în curriculum. Sistemul educațional, împreună cu cel medical și cu părinții, trebuie să-și îndeplinească responsabilitatea de informare a copiilor.

Grupul de Reflecție

Membrii Grupului de Reflecția și-au început activitatea în luna iulie 2014, fiind susținuți de CIDDC. Timp de 11 luni copiii au efectuat un studiu pentru a identifica problemele cu care se confruntă copiii din Moldova, au elaborat constatări și recomandări privind respectarea și încălcarea Drepturilor la Educație, la Protecție față de Violență, Abuz și Neglijare și la Sănătate. Grupul este format din 30 de adolescenţi, printre care sunt și copii cu necesităţi speciale şi de etnie romă, cu vârste cuprinse între 12-18 ani, din 17 raioane şi municipii, inclusiv zona transnistreană și UTA Găgăuzia.

Raportul copiilor va fi prezentat Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului alături de raportul societății civile și al Guvernului, care și-a asumat obligația de a raporta o dată la 5 ani cum se respectă drepturile copilului în țară.

Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului

Comitetul ONU pentru Drepturile copilului este un grup de 18 persoane care se întrunește de 3 ori pe an la Geneva și studiază situația particulară a fiecărui stat ce a ratificat Convenția. Comitetul nu poate forța o țară să întreprindă anumite acțiuni sau măsuri, dar poate veni cu recomandări și critici obiective în urma examinării rapoartelor, făcând publice observațiile sale.

Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova

CIDDC este o organizaţie nonguvernamentală, fondată în anul 1999. Toate programele pe care le elaborează şi le implementează sunt bazate pe cercetări şi drepturile copilului. CIDDC oferă acces la informaţii în domeniul drepturilor copilului tuturor părţilor interesate şi/sau responsabile. CIDDC lucrează pentru a se asigura că atât copiii, cât şi adulţii deţin cunoştinţe despre drepturile copilului şi ştiu cum să le folosească. CIDDC încurajează și susţine copiii şi adulţii să participe la realizarea drepturilor copilului.

Pentru mai multe detalii:
Irina Gușanu, Comunicator CIDDC
Tel: 068 499746;
Email: irinagusanu[@]gmail.com
Web: www.childrights.md

Galerie foto:

Chiar dacă îl trimitem pe copil în fiecare zi la școală, aceasta nu este suficient pentru ca el să-și dezvolte abilitățile pentru viața de adult, să devină responsabil, tolerant și să se poată integra în societate. Implicarea părinților în viața școlară a copilului are un impact semnificativ asupra performanței și vieții lui. Datele cercetărilor arată că implicarea părinților îl ajută pe copil să se adapteze la mediul școlar, să absenteze mai rar, să obțină o performanță școlară mai bună, să conștientizeze mai ușor importanța educației.

Cercetările din domeniu demonstrează că învățarea are loc mai ușor atunci când familia este implicată și susține copilul în acest proces. În schimb, mai puțin contează venitul părinților, nivelul educațional sau background-ul cultural. Atunci când părinții se implică activ în educația copilului lor, mesajul înțeles de copil este: mama și tata sunt interesați de mine, de activitățile mele, iar școala este importantă.

Cum vă puteți implica în viața școlară a copilului?

Discutați cu învățătoarea despre cum și când este nevoie de ajutorul dvs. Țineți cont de interesele și experiența proprie. De exemplu, puteți să citiți copiilor, să-i însoțiți în excursii, să le vorbiți despre carieră sau experiența profesională proprie etc.

Toate aceste activități vă vor ajuta să comunicați mai des cu personalul școlii și cu ceilalți părinți. Veți cunoaște care sunt activitățile zilnice ale copilului, în ce climat el studiază și, în general, cum funcționează lucrurile în școala dvs.

"Educația copilului nu este prerogativa exclusivă a școlii sau a familiei. Părinții trebuie să înțeleagă că rolul lor nu se limitează în a trimite copilul la școală. Pe de altă parte, școala are obligația să implice părinții în procesul educațional și să-i susțină pentru a dezvolta potențialul copiilor. Mesajele transmise de părinți și școală copiilor trebuie să fie coerente, altfel riscăm să debusolăm copiii și să-i descurajăm să aibă încredere în adulții de referință", spune Cezar Gavriliuc, președintele Centrului de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC).

În toate școlile din țară vor fi create consilii de administrație

Noul Cod al Educației prevede că în fiecare instituție de învățământ va fi creat un consiliu de administrație din care fac parte și părinții. Aceste structuri iau decizii ce țin de activitatea școlii: gestionează mijloacele financiare, evaluează curriculum, participă la desemnarea directorului, la evaluarea lui și a cadrelor didactice, etc.

Din componența consiliului de administrație, care reprezintă principala punte de comunicare dintre școală și comunitate, vor face parte, directorul instituției de învățământ, un director-adjunct, 2 profesori, un reprezentant al administrației publice locale, 3 părinți și un elev. Președinte al consiliului de administrație trebuie să fie o altă persoană decât directorul sau directorul-adjunct, fiind astfel realizat un echilibru între reprezentanții școlii și beneficiarii procesului educațional.

"Administrația școlii și profesorii trebuie să înțeleagă că educația copilului nu poate fi făcută fără participarea familiei acestuia, dar și a altor actori. Pentru ca această participare să fie cu adevărat benefică și nu una formală, părinții trebuie să aibă un cuvânt de spus și în ceea ce privește alcătuirea și administrarea bugetului școlii, și cu referire la calitatea predării sau condițiile în care se desfășoară procesul educativ. Părinții se vor implica cu adevărat în viața școlii atunci când vor vedea că opinia lor chiar contează", adaugă Cezar Gavriliuc.

Tot mai mulţi învățători înţeleg că relaţionarea cu elevii la şcoală depinde mult de atitudinea pe care o au faţă de copii şi comunicarea cu părinţii acestora. Este una dintre concluziile conturate la etapa intermediară de evaluare a programului de educație parentală pentru circa 150 de învăţători din mun. Chişinău şi r-ul Căuşeni.

Împreună cu specialiştii care îi ghidează în acest program, învățătorii analizează ședințele cu părinții pe care le-au organizat de la precedenta întâlnire de lucru până în prezent. Totodată, cadrele didactice vorbesc despre experiențele şi rezultatele pe care le-au avut în perioada programului (august 2014 - mai 2015). După 10 luni de stagiu, mulţi învăţători spun că programul de instruire are impact atât asupra activității profesionale, cât și personale.

„Am reușit să stabilim reguli în familie. Am văzut pe copii interesați de acest proces, iar acum chiar ne fac observații dacă ne abatem de la reguli. Dacă noi le respectăm, le respectă și ei. M-am apropiat mai mult de copii. Îi ascult mai mult. Am învățat să-mi stăpânesc emoțiile. Am luat multă experiență și de la colegii de aici. Reguli am stabilit și cu elevii din clasă. Acum și la ședințe vin mai mulți părinți. Deja știu să le identific mai bine nevoile. Ei vin cu interes. Spun că le place”, spune Angela Toma, învăţătoare la Liceul „Liviu Rebreanu” din Chişinău.

Scopul programului este ca învăţătorii să obțină cunoștințe și abilități pentru lucrul cu părinţii, astfel încât, împreună să contribuie la educarea nonviolentă a copiilor. „Anterior fugeam de seminare. Ziceam că îmi pierd timpul și trebuie ulterior să recuperez orele de la care am lipsit. Anul acesta am înțeles că totul poate fi recuperat. Reveneam la școală mai pozitivă și era și spre binele copiilor. Eu am conștientizat că gândurile mele au consecințe. Gândurile pozitive m-au ajutat mult în viața de familie. Îmi este mai ușor să organizez ședințele cu părinții pentru că eu nu mai pun accent pe transmiterea informațiilor, dar acum le pot spune și cum să procedeze. S-au îmbunătățit relațiile și cu colegele. Ele vin la mine după un sfat” Olga Burzacovschi, LT „Iulia Hașdeu”.

„Am învățat să-mi respect copilul. Comunicarea dintre mine și el e total altfel. El chiar mă laudă şi îmi zice uneori „bravo mama, ceva se întâmplă cu tine că te schimbi spre bine”, spune Natalia Bernaz, de la Liceul „Liviu Rebreanu” din Chişinău. „Chiar dacă am mai avut conflicte, acum îmi dau seama că era vina mea. Am învățat să utilizez mesajele asertive. Spun „mă simt așa când tu faci asta…” În clasă, am pus regulile pe foaie. Până va ajunge să meargă lucrurile de la sine, va fi un pic incomod și se cere un efort mai mare. Din septembrie voi avea o nouă clasă. Acum știu bine de unde să încep și unde să ajung în lucrul cu părinții. Știu ce se poate de făcut ca să pun accent mai mare pe metodele de educație ca să evităm violența”, adaugă învăţătoarea.

Deseori, adulții devin deranjanți de felul cum se comportă copiii, dar asta se întâmplă pentru că, ei nu sunt pregătiți să-i înţeleagă, spune Victoria Adascaliţa, psiholog, specialistă în cadrul programului de educaţie parentală pentru cadrele didactice. „Vrem ca învățătorii și părinții să fie mai pregătiți pentru schimbări și pentru a ajuta copiii în perioada schimbărilor” menţionează specialista.

Mai mult sau mai puţin, toți participanții la program au făcut progrese, spune Aliona Stepan, asistentă de proiect. „Toți au conștientizat că responsabilitatea lor ține și de înțelegerea copilului și a comportamentelor acestuia, protecția copilului la școală, dar și informarea/ susținerea părinților când aceștia au relații mai tensionate cu copiii lor. Este importantă promovarea metodelor pozitive de educație la școală și discutarea acestor metode cu părinții în cadrul ședințelor de grup sau individuale. De asta, profesioniștii din domeniul educației au nevoie şi în continuare de asistența experților și de schimbul de experiență privind comunicarea cu părinții elevilor ", menţionează Aliona Stepan.

Programul de instruire de lungă durată a cadrelor didactice din învățământul primar este organizat de Ministerul Educației în parteneriat cu Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova (CIDDC) și susținerea UNICEF Moldova.

Peste 30 de elevi, membri ai Consiliului Național al Elevilor din învățămîntul profesional tehnic (CNE ÎP), se întrunesc într-o nouă ședință de lucru în perioada 23-25 aprilie, la Bălți.

În cadrul ședinței, care este ultima pentru actuala componență a CNE ÎP, elevii vor vizita cîteva școli profesionale și colegii din municipiul Bălți, pentru a consulta opinia colegilor privind calitatea procesului educațional. Totodată, participanții, vor face o evaluare a activității consiliului pentru perioada 2014-2015. Una dintre sesiunile ședinței este rezervată pentru discuția cu Ministrul Educației, Maia Sandu. Discuțiile se vor axa pe rezultatele consultărilor cu elevii din alte instituții și experiența pe care au avut-o în calitate de membri ai CNE.

CNE ÎP a fost creat la începutul anului curent de studii de Ministerul Educației, în parteneriat cu Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului și Fundația LED. Scopul consiliului este  asigurarea dreptului la opinie și libera exprimare a elevilor din colegii și școli profesionale și de meserii. Astfel, Ministerul Educației are posibilitatea să obțină informații din prima sursă despre problemele cu care se confruntă elevii și sistemul educațional în general. În același timp, CNE ÎP constituie o platformă prin care elevii pot să-și facă vocea auzită referitor la toate aspectele vieții școlare, dar și un mecanism prin care conducerea ministerului consultă opinia lor în elaborarea politicilor educaționale.

5 mai, 2015 – „Avem sisteme de protecție a copilului, dar ele nu funcționează”, constată copiii care au monitorizat respectarea Dreptului Copilului la Protecție față de Violență, Abuz și Neglijare.

„Autoritățile și persoanele responsabile nu reușesc sau nu sunt competente în a proteja copiii de violență”. „Avem nevoie de instruire pentru toate persoanele care se ocupă de educația copiilor și interacționează zilnic cu ei”. „Violența poate fi întâlnită practic în toate mediile, cel mai mult însă la școală și în familie”. Sunt unele din constatările pe care le-au făcut membrii Grupului de Reflecție în procesul de compilare a raportului privind respectarea drepturilor copilului ce urmează a fi prezentat Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului.

„Copiii din țara noastră se confruntă deseori la școală, acasă și în societate, în general, cu situații de violență. Asistenții sociali și polițiștii nu reușesc să facă față, iar profesorii nu se întreabă de ce unii copii nu vin cu săptămânile la școală sau de ce se comportă straniu. Copiii încep să înțeleagă de la vârste mici ce e violența și ce e iubirea. Ei sunt loviți și îmbrățișați de aceleași brațe”, afirmă Maria Harcenco din Anenii Noi, prezentă la atelierul din 1-3 mai desfășurat la Chișinău.

Membrii Grupului de Reflecția și-au început activitatea în luna iulie 2014, fiind susținuți de Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului. Timp de 10 luni copiii au efectuat un studiu pentru a identifica problemele cu care se confruntă copiii din Moldova, au elaborat constatări și recomandări privind respectarea și încălcarea Drepturilor la Educație, la Protecție față de Violență, Abuz și Neglijare și la Sănătate.

Grupul format din 35 de adolescenţi din 12 raioane şi municipii, cu vârste cuprinse între 12-18 ani, inclusiv copii cu necesităţi speciale şi de etnie romă, are sarcina de a compila și completa informaţiile din rapoartele de monitorizare ale altor grupuri de copii, elaborate din anul 2012 până în prezent.

Raportul copiilor va fi prezentat Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului alături de raportul societății civile și al Guvernului care și-a asumat obligația de a raporta o dată la 5 ani cum se respectă drepturile copilului în țară.

Pentru mai multe detalii:
Irina Gușanu, Comunicator CIDDC
Tel: 068 499746; Web: www.childrights.md