Ultimile știri 4

Care sunt formele violenţei, cum pot fi identificate cazurile de abuz şi ce ar trebui să facă învăţătorii atunci când observă violenţă asupra copiilor. Acestea sunt subiectele de lucru în cadrul celui de-al doilea seminar pentru învăţătorii implicaţi în stagiul de formare de lungă durată.

În cadrul sesiunii de lucru, care are loc în perioada 22-29 octombrie, la Chişinău, Hâncești și Strășeni, se pune accent pe prevenirea violenței și pe implicarea cadrelor didactice în identificarea şi raportarea cazurilor de violență.

„Analizăm metodele de disciplinare pe care învăţătorii le cunosc sau la care apelează, pentru a vedea avantajele și dezavantajele lor. Inițial, au mai fost discuții în care se spunea „ei, dacă e părinte, poate să mai dea câte o palmă copilului”. Până la urmă, cred că au ajuns să înțeleagă că nu este chiar așa. Rezultatul bătăii poate fi doar de moment și nu este cel pe care şi l-ar dori adulții”, spune Diana Postu, psiholog şi formatoare în program.

În cadrul acestei sesiuni de lucru, se vorbește şi despre acţiunile ce trebuie făcute atunci când cadrele didactice identifică cazuri grave de violență asupra copiilor.

„Analizăm şi cazuri mai puţin grave, pentru că ele se întâlnesc atât de des, încât au devenit o obişnuinţă și nu se prea lucrează cu ele, spune Victoria Adăscăliţă, o altă formatoare din program şi psiholog de specialitate. O problemă comună pentru multe cadre didactice sunt comportamentele violente în rândurile copiilor. „Este important să schimbăm și atitudinea față de cazurile de violență care apar între copii. Deseori, învățătorii spun că copilul ar fi „hiperactiv” și cu asta se termină implicarea. Exersăm şi încercăm să formăm competenţe de lucru pentru astfel de situații” menţionează psihologul.

Unele cadre didactice au ţinut să-şi împărtăşească experienţa pe care au avut-o după prima sesiune de lucru. Olga Pena, învăţătoare la Școala primară-grădiniță nr. 88, din orășelul Codru, spune că a devenit mai încrezătoare şi a observat deja îmbunătăţiri în relaţia cu părinţii copiilor. „Am organizat o ședință cu părinții, în baza celor discutate la întâlnirea precedentă. Ne-am simțit bine, iar relația dintre mine și părinți deja s-a schimbat. S-a schimbat şi atitudinea părinților față de copii. Eu am mai făcut ședințe mai diferite, dar ceea ce am auzit aici a prins bine și am simțit o schimbare. Cred că toți învățătorii de clase primare trebuie să treacă prin acest curs. Ar fi bine și la universitate să fie un asemenea curs, pentru că noi primim multe cunoștințe teoretice, dar când ajungem să lucrăm practic cu părinții, întâmpinăm greutăți și nu toate școlile au psihologi”, adaugă învăţătoarea.

Stagiul de formare a fost conceput de către Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC) şi Centrul Naţional de Prevenire a Abuzului faţă de Copii (CNPAC), în parteneriat cu Ministerul Educaţiei. Programul este susţinut de reprezentanţa UNICEF Moldova şi Oak Foundation.

Scopul programului este de a dezvolta competențe cadrelor didactice din învăţământul primar pentru a preveni și proteja copiii față de violență și de a promova cu părinții activități în domeniul educației non-violente a copiilor.

Cu intenția de a-i proteja, deseori, părinţii/adulţii au tendinţa de a impune multe reguli copilului. De fapt, regulile sunt importante pentru copii, deoarece, atunci când sunt corect formulate, ele prevăd care vor fi acțiunile ce urmează. O regulă ar trebui să spună copilului ce aşteaptă cei din jurul lui ca el să facă. Stabiliţi câteva reguli, limite şi nu vă abateţi de la ele. Un copil învaţă nu doar din ceea ce îi spuneţi, dar mai ales din ceea ce vede că faceţi. El se va aştepta ca şi dvs. să respectaţi regulile pe care le-aţi stabilit şi să vă ţineţi promisiunile. Dacă daţi importanţă celor stabilite anterior, copilul vă va respecta şi pe dvs. mai mult.

Stabiliţi reguli împreună, nu le impuneţi. Dacă sunt stabilite şi respectate, regulile ajută membrii familiei să reducă numărul conflictelor şi să menţină o atmosferă de comunicare eficientă şi relaţii sănătoase. Iată câteva lucruri de ţinut cont atunci când stabiliţi regulile familiei:

Regulile să fie stabilite treptat, pe măsură ce copilul creşte, înţelege mai multe şi este capabil să le respecte. Copiii au nevoie de limite şi de disciplină ca să se simtă în siguranţă. Totuşi, prea multe reguli pot fi simţite ca un control asupra vieţii lor. Cel mai bine este să stabiliţi 5-7 reguli pentru situaţii în care sănătatea şi siguranţa tânărului pot fi în pericol. Lăsaţi-l să ia singur decizii în celelalte situaţii. Pentru a stabili reguli, trebuie să vă clarificaţi ce aşteptaţi de la adolescent şi ce comportamente le consideraţi inacceptabile.

Regulile trebuie să fie stabilite împreună cu copiii. Când iau parte la aşa discuţii, copiii şi tinerii sunt mult mai dispuşi să respecte înţelegerea la care s-a ajuns. Pentru că astfel nu le impuneţi nimic. Când negociaţi, îi ajutaţi să simtă că au un anumit control asupra propriei vieţi şi că opinia lor este importantă. Fiecare regulă trebuie formulată şi discutată împreună, într-o atmosferă calmă, acordând un timp special pentru aceasta. La fel, trebuie discutate consecinţele pentru copil atunci când regula nu va fi respectată, dar şi beneficiile respectării fiecărei reguli.

Să fie puţine. Cu cât nevoia de structură şi control este mai mare, cu atât tendinţa de a pune reguli pentru orice, va fi mai mare. Este bine să aveţi cel mult 5 reguli. Dacă numărul lor este mai mare, va fi greu să urmăriţi respectarea, iar regulile a căror respectare nu este monotorizată îşi pierd foarte uşor valoarea. Accentul trebuie să fie pus pe acele comportamente care se vrea a fi văzute la copil sau pe cele de care se vrea să se scape.

Regulile trebuie formulate comportamental şi pozitiv. Părinţii apelează la reguli pentru a face copilul să aibă un comportament dorit de ei. Deseori, când formulează aceste reguli, ei recurg la metoda interdicţiei, indicând copilului ce NU se poate de făcut: „Nu arunca”, „Nu fugi”, „Nu striga”, „Nu împinge”, „Nu atinge”. În asemenea situaţii, copilul nu ştie ce SĂ facă, pentru că nu i se spune acest lucru. Iată de ce, regula trebuie să conţină comportamentul pe care îl aştepţi de la copil: „Pune cărțile pe raft, iar îmbrăcămintea în dulap”, „Mergi la pas”, „Când vorbeşte o persoană, așteaptă să-și termine gândul, apoi poți vorbi tu”, „Atinge gingaş” etc.

Ambii părinţi trebuie să fie de acord cu regulile stabilite. Doar aşa copilul poate să însuşească regulile, să se obişnuiască cu disciplina. Dacă un părinte nu e de acord cu cerinţele celuilalt, este mai bine să discute despre aceasta mai târziu, când copilul nu este prezent, şi să încerce să ajungă la un numitor comun. Altfel, copilul va învăţa să obţină ceea ce-şi doreşte profitând de neînţelegerile părinţilor, iar relaţiile dintre membrii familiei vor avea de suferit.

Consecinţe. Regulile sunt ca şi legile. Dacă adultul nu le monitorizează, atunci nici cel mic nu le va respecta. Copilul trebuie să ştie clar ce urmează să se întâmple dacă regulile nu vor fi respectate. Consecinţele trebuie stabilite împreună cu el. E bine să înțeleagă că atunci când a ales să încalce regula, a ales să suporte şi consecinţa.

Regulile trebuie afişate la vedere, desenate sau scrise pe înțelesul copilului, pentru a nu fi uitate. Este important ca regulile să fie vizibile. Doar pentru că au fost verbalizate nu garantează că ele vor fi memorizate. Mai este important ca copii să fie sprijiniţi în procesul de învăţare a regulilor. Faptul că încă nu respectă o regulă poate însemna că el încă are nevoie de ajutor pentru a o învăţa.

Aţi vrea să protejaţi copilul de orice experienţă neplăcută, dar, dacă nu-l lăsaţi să facă propriile greşeli şi să înveţe propriile lecţii de viaţă, nu va fi pregătit să ia decizii bune, se va descurca cu greu de sine stătător. Daţi-i voie să încerce lucruri noi, să iasă cu prietenii, să meargă în drumeţii sau să participe la orice altă activitate care îl ajută să se dezvolte şi să capete experienţă.

Încrederea nu exclude controlul. Controlaţi echilibrat activităţile copilului, fără a limita nevoia sa de cunoaştere şi exprimare şi aşa ca să vă simţiţi liniştit(ă) şi dvs. Lăsaţi tânărul să capete experienţă şi fiţi gata să interveniţi când are îndoieli sau dificultăţi. Asta înseamnă inclusiv să simtă consecinţele luării unor decizii greşite.

Majoritatea adolescenţilor ştiu unde au greşit şi discuţiile nesfârşite de după fiecare lucru care v-a supărat doar îl vor sâcâi. Nu-l certaţi şi nu-l jigniţi. O dată ce i-aţi spus că este rău, obraznic, egoist, leneş, prost, neatent sau orice altceva, i-aţi pus o etichetă. Şi dacă el ia de bună eticheta, va începe să se comporte ca atare. Îşi va spune: „Nu are rost să fac eforturi, aşa sunt eu, leneş.” Sau „Ce am de pierdut? Oricum mă crede obraznic.”

Dacă respectați recomandările menţionate anterior, cazurile când copilul se comportă inacceptabil, se vor micşora simţitor. Însă, nu te aştepta ca neînțelegerile dintre voi să dispară cu totul. Oricât de bine ar funcţiona aceste recomandări, vor apărea momente când trebuie să reacționați la un comportament nedorit sau nepotrivit al copilului.

Sursa grafic: My kids

Părinții moldoveni îşi lasă copiii pe spatele bunicilor, vecinilor sau rudelor, în timp ce ei merg şi îşi caută un loc de muncă în străinătate. Astfel începe articolul în care se vorbește despre soarta copiilor moldovenilor plecați peste hotare, publicat la mijlocul lunii martie, în săptămânalul olandez „De Groene Amsterdammer”.

Circa 25 de jurnalişti de la instituţii media naţionale şi locale au avut ocazia să-şi aprofundeze cunoştinţele pe aspecte ce ţin de abuzul asupra copiilor. Aceştia au participat timp de două zile la trainingul privind ,,formele de abuz asupra copiilor şi consecinţele pe termen lung, aspecte legale şi etice în reflectarea subiectelor jurnalistice", eveniment organizat de Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC) şi Asociaţia Presei Independente (API), cu sprijinul UNICEF Moldova.

Toleranţa mare la formele violente de disciplinare a copiilor care persistă în societate este şi un impediment major în procesul de raportare a cazurilor de abuz asupra copiilor. În Republica Moldova, pentru aproximativ doi părinţi din trei, imaginea unui alt părinte care-și pălmuiește copilul nu provoacă o reacție nici de atitudine, nici de acțiune.

Disciplinarea violentă a devenit atât de comună, încât majoritatea societăţii nu o mai observă şi nu este percepută ca o încălcare a drepturilor copiilor. Aceştia continuă să fie afectați de violență în toate mediile: în familie, la școală, la grădiniță, pe stradă, în comunitate.

Scopul trainingului a fost de a îmbunătăţi cunoştinţele jurnaliştilor privind violenţa asupra copiilor, în aşa fel încât, aceştia să poată identifica cu mai multă uşurinţă gravitatea cazurilor şi să ştie la cine să apeleze pentru informaţii.

,,Informaţia primită a fost foarte utilă, mai ales pentru mine personal, ca mamă. Totodată, am înţeles mai multe lucruri pentru scrierea corectă a unui articol în care sunt vizaţi copii, fără a aduce consecinţe grave. Mi-aş dori ca pe viitor, organele competente de monitorizarea şi depistarea cazurilor de abuz asupra copiilo să-şi facă mai bine treaba, să acţioneze conform legilor şi să nu se mai întâmple ca jurnaliştii să le aducă la cunoştintă cazuri de violenţă" spune Carolina Chirilescu, amgajată a săptămânalului ,, Jurnal de Chişinău".

Pe parcursul celor două zile de instruire, participanţii au avut ocazia să-şi aprofundeze cunoştinţele pe subiecte precum formele şi consecinţele violenţei asupra copiilor, prevederile legislaţiei naţionale privind protecţia copiilor împotriva violenţei, dar şi practici jurnalistice de reflectare în mass-media audiovizuală a evenimentelor, cazurilor și situațiilor de viață în care sunt vizați copiii.

,,Zi de zi putem întâlni cazuri ale copiilor victime ale violenţei, iar infromaţiile obţinute la training vor facilita procesul de scriere a unui material despre asemenea cazuri. Cele mai interesante aspecte ale trainingului mi s-au parut aplicaţiile practice şi exemplele elocvente oferite de traineri. Pot spune că totul a fost peste măsura asteptărilor. Informaţiile asimilate acolo au acoperit practic toate nuanţele necesare pentru scrierea unui material pe acest subiect", spune Sorina Rementova, studentă la facultatea de jurnalism.

Sesiunile de lucru au fost susţinute de specialişti în domeniul prevenirii abuzului şi protecţiei copiilor.